SINAXAR
În ziua a 30a a lunii acesteia pomenirea celor întru Sfinţi Părinţilor noştri,
ai lumii întregi Dascăli,
Vasile cel Mare, Grigorie de-Dumnezeu-cuvântătorul şi Ioan Gură-de-aur.
Stihuri: Drept e’mpreúnă a cinsti trei Luceferi
Ce-au luminat lumii Lumina’ntreită.
Obştească se cade să le-aducem cântarea,
Că harul obştesc l-au vărsat tuturora.
Că ó rândunea· nú aduce pe lume· – doar ea – primăvara;
Trei Priveghetori· au adus însă – iată· – pe cea sufletească.
Zidirii’nţelese – Treimea luceşte;
Iar celei văzute – treimea aceasta.
Pierdut-au cei vechi de-Dumnezeu-cinstirea
Dintr’a Soarelui pricínă şi a Lunii;
C’a lor frumuseţe văzând’o, degrabă
Le-au cinstit pe éle ca pe zei, prosteşte.
Dar prin trei aceştia Luminători, iată,
Iar am dobândit de-Dumnezeu-cinstirea;
Căci cu frumuseţea chipului vieţii
Şi întru cuvinte cu putere multă,
Pe toţi totdeauna îi pleacă s’aducă
Ziditorului cuvenita cinstire.
Pământul şi apa, aerul şi focul
Întocmesc – se zice – zidirea văzută;
Iar aceştia lumea mare întocmind’o
– Pe cea a credinţei, ca altă zidire –
Treimea stihiilor ei o arată
(Că grija lumească de tot lepădând’o,
Nimic pământesc n’au avut în cuvinte):
Că mintea cea trează – Grigorie-adică – cuvânt de fοc suflă,
Pe toţi aprinzându’i s’apuce suişul la cele înalte.
Iar de ostenesc şi slăbesc urcuşul, înăbuşiţi de patimi,
Suflare de aer le este cuvântul marelui Vasile.
Şi’ntocmai curatei curgerii de ape
Pe cei arşi de patimi grabnic răcoreşte
Cel cu inima şi gura de aur.
Aşa la’nălţime firea muritoare
Din tină o duc aceştia cu cuvântul.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Dumnezeule, miluieşte-ne pe noi. Amin.